Cumpararea unei locuinte - o alegere dificila

Piaţa imobiliară cunoaşte cea mai mare creştere a cererii  de locuinţe de la criza din 2008.

Sigur că, în aceste condiţii, vânzătorii profită şi preţul creşte, încet, dar sigur, lună de lună.

Totuşi, diferenţa faţă de perioada 2006-2008 o face tipul cumpărătorului şi, implicit, preţul.

Cei mai numeroşi clienţi sunt cei care apelează la creditul ipotecar şi cei care accesează fonduri prin programul “Prima Casă”.

În aceste condiţii, încercăm să explicăm o anumită situaţie de care ne lovim zilnic, şi anume îndoiala unor cumpărători de a opta pentru anumite zone, neştiind care pot fi ofertele alternative, deşi acestea există şi sunt mult mai bune. Mulţi clienţi care pleacă la acest drum - achiziţionarea unei locuinţe - sunt total neinformaţi. Unicele surse de informaţie pot fi caracterizate de “Am auzit că....”.

Ca exemplu, vom lua o situaţie concretă, un cuplu tânăr ce doreşte achizitionarea unui apartament  de două camere în zona Calea Grivitei- 1 Mai (Ion Mihalache). Cu un buget  de 55.000-65.000 euro, prin programul “Prima Casă”. La această sumă nu vom putea să luăm în discuţie decât blocurile construite în anii ‘60-’70, cu suprafaţa apartamentelor în jurul a 45-50 mp utili. Preţul e determinat de calitatea finisajelor, etajul, accesul la transportul în comun etc. Tinerii menţionaţi mai sus sunt încântaţi de o anumită proprietate  şi decid să o achiziţioneze. Nimic special, până aici, veţi  spune. Agenţia şi-a făcut treaba, a identificat oferta potrivită, şi-a luat comisionul şi toată lumea este mulţumită. Dar, dacă eşti un agent profesionist, încerci să îi prezinţi clientului varianta cea mai bună pentru el. Aici, însă, intervine următoarea problemă: lipsa de informare a clientului. În cazul de faţă, am încercat să îi propunem clientului, ca alternativă, cartierul Bucureştii Noi- Jiului-Teatrul Masca. O staţie de metrou mai departe de zona cerută de el.  Acelaşi buget, 51 mp utili, construcţie P+3 2012. Am fost refuzaţi, pe motiv că zona e mahala şi că e foarte departe. L-am întrebat când a fost ultima dată în zonă, iar răspunsul a fost stupefiant: niciodată. Dar a auzit el că e rău. Toate încercările de a îi explica faptul că zona e frumoasă, cu străzi largi, parcuri , piaţă, supermarketuri, metrou, autobuz şi că are o infrastructură foarte bună, fiind masiv modernizată în ultimii ani. Nici măcar argumentul că va contracta un credit pe 25 de ani şi că, atunci când va termina să îl achite, va avea o locuinţă veche de 80 de ani nu a stat în picioare. Deşi acesta ar trebui să fie primul criteriu în achiziţionarea unei locuinţe. Numărul vecinilor este iarăşi un aspect de luat în seamă. Pentru că este o diferenţă covârşitoare între a avea 7 vecini şi 70.

Ca o concluzie: un cumpărător informat va lua o decizie mult mai bună pentru sine decât un cumpărător care acţionează pe baza lui “am auzit că”. În acest proces de informare, un rol foarte important ar trebui să îl aibă agentul imobiliar. Un agent competent va şti toată zona care vă interesează, va şti unde găsiţi afacerile bune, va şti să vă consilieze dacă, schimbând unul dintre factorii pe care îi aveţi în gând când vreţi să cumpăraţi o proprietate, aţi obţine mult mai multe avantaje. Şi vă va pune şi pe dumneavoastră la curent, astfel încât să nu regretaţi ceea ce aţi cumpărat.